În seara zilei de 30 octombrie, anul 2015, o mulţime de persoane de vârste şi ocupaţii diferite, dar unite de aceeaşi pasiune pentru muzica rock, se adunaseră în Clubul Colectiv, amenajat în fosta fabrică Pionierul. Urma să fie lansat un album al formaţiei Goodbye to Gravity, numit "Mantras of war".
Nimeni nu bănuia în acel moment ce tragedie urma să se întâmple la scurt timp după începerea concertului. Fiind o ocazie deosebită, cei din trupă au dorit să folosească artificii lansate fix lângă scenă. S-au aprins, iar în câteva momente flăcările au apărut pe bureţii care îmbrăcau stâlpii de lângă scenă. Alte câteva clipe mai târziu, la jumătate de oră după zece seara, se declanşa infernul. Focul a început să mistuie totul în cale, s-a extins pe tavanul acoperit cu acelaşi tip de material, iar cei din interior au început să lupte cu disperare pentru viaţa lor. Bucăţile de burete s-au scurs pe ei, iar panica i-a cuprins şi mai tare pe cei care încercau cu disperare să iasă din iadul Colectiv. O uşă mult prea mică, spaţiu înghesuit, toate au dus la crearea unei învălmăşeli şi oamenii au ajuns să se calce în picioare, îngroziţi. Scene desprinse parcă din cele mai negre coşmaruri se desfăşurau pe strada de lângă club. Oamenii implorau ajutorul celor din zonă, al ambulanţelor, încercau să scoată pe cât mai multă lume din interior. Unii dintre ei s-au întors de mai multe ori, dar la un moment dat au pierdut lupta. Printre ei s-au numărat şi Claudiu Petre şi Adrian Rugină, cei care au fost decoraţi apoi post-mortem de preşedintele României, Klaus Iohhanis.
64 de persoane şi-au pierdut viaţa la Colectiv, iar o ţară întreagă a fost îngenunchiată de durere şi neputinţă. Au fost şi victime duse în străinătate, în încercarea de a le salva viaţa, dar unele au cedat, organismul nu a mai putut rezista. Alte zeci de persoane se vor lupta tot restul vieţii cu urmele fizice, dar şi cu cele psihice. Şi-au văzut prieteni, rude, iubiţi, murind sub ochii lor. 64 a răsunat ca un ecou macabru. Ca o coincidenţă sinistră, precum un blestem, 64 de săptămâni mai târziu, clubul Bamboo a luat foc. De data aceasta, se pare, flăcările au pornit de la intrare. Sute de oameni au văzut înaintea ochilor ceea ce părea să fie un Colectiv 2. Din disperare au început să fugă spre ieşire, dar, din fericire pentru ei, angajaţii au reacţionat exemplar, având grijă să-i scoată pe cei din interior cu bine. De această dată nu au mai fost victime, nici decese, iar cei care s-au rănit sunt în acest moment în afara oricărui pericol. La mai bine de 24 de ore de la teroarea trăită de toţi cei care au luptat cu aceeaşi disperare pentru viaţa lor, focul şi fumul îşi terminau până la final misiunea, iar din cel mai faimos club din Capitală a rămas doar o grămadă de moloz ars. 64 de decese la Colectiv, 64 de săptămâni, o coincidenţă fatidică şi, poate, un reminder care ne atenţionează că ar trebui să punem mai mult preţ pe siguranţă şi pe propria viaţă.
În momentul în care au apărut peste tot imaginile cu ceea ce s-a petrecut la Bamboo, cei care au fost direct implicaţi în tragedia din seara de octombrie din Colectiv, nu au rămas indiferenţi. “Nu vreau să mă gândesc cum va arăta situaţia oamenilor de acolo la lumina zilei. Am retrăit momentul ăla când m-a sunat fiica mea din Colectiv… aseară s-au făcut 64 de săptămâni de la Colectiv”, a scris Elena Şerban, mama care a sperat până în ultima clipă că cei doi copii ai el, Alex şi Nicoll, vor scăpa, iar rugile ei au fost ascultate. “64 de săptămâni de la #colectiv. Un nou club din Bucureşti e în flăcări. Some people never learn… Sper să nu fie victime…”, a fost mesajul unui alt supravieţuitor, Alin Pandaru. Andrei Irode, managerul Blackhawk Security, cel care este unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi oameni de către cei care merg constant la concerte, a fost extrem de mâhnit de reacţia multor persoane de pe reţelele sociale, fiindcă s-au făcut o serie de glume macabre la adresa celor din clubul Bamboo. „Azi noapte a luat foc un club. Putea fi mult mai rău. Ni se putea întâmpla nouă. Am citit reacţiile anumitor persoane şi nu pot spune decât atât… sunteţi oameni? Mai aveţi ceva uman în interiorul vostru? Nu contează ce muzică asculţi, ce gen de club frecventezi… durerea este aceeaşi… pentru fiecare dintre noi”, a atras acesta atenţia celor care nu au ţinut cont de respectul cuvenit în astfel de momente.